■ DOBRE GHEORGHE
efectul de fluture
#
un pas
pe mare
doar atât
de aici, până aici
o bătaie de aripă
răscolind miliarde de molecule
de apă
de aer
ca o trecere prin viaţă
zici
o bătaie de aripă
ca o alunecare
de la ceva spre altceva
de la cineva spre altcineva
un pas
doar atât
rimă-ncrucişată
ca nodul de la ştreang
în mişcare
erată
orbecăind
în căutarea sensului
ce căutare !
#
trec pe lângă tine
fericite puţin
sau poate nu
chinuite puţin
îmbrăcate bine
sau poate nu
dar vii
lămurite
sau nu
destine…
#
mai lejer
aşa cum îţi pier amintirile
o frunză
şi omida
alunecând
odată cu melodia
de fapt
cu trecerea ei
fluture
balansând un fir de iarbă
mai lejer
existenţă dilatată
omizi pe amintiri
palate cum pier
doar privindu-le
şi
peste toate
Doamne
cât cer !
Conexiuni greşite
Pleacă garnitura cu gara
îndreptată spre locomotivă
în vagon cineva deschide uşa
şi vomită inconştient pe pietre
mă fac mic şi alerg în spatele
versurilor din revistă
gândurile se crispează
corpul realizează frigul
şi ţipă
şi sunetele,
invalizi de război,
se prăbuşesc din tren
în noapte…
Viaţă
Rătăcit, ca o cruce la margini de drum,
Prietenul meu bombardat cu pastile,
Inimă în moara uitării, uium,
Prietenul meu ştrangulat de ventile.
Prietenul meu ştrangulat de ventile
Fuge cu-o lampă de far pustiit;
Gramatica greierilor reţinută-n bile
În nisipul plajei crapă dogit.
Ascuns printre nori ca o Cobra
Dumnezeu dă drumul la ploi ca la gloanţe,
Pe când prietenul meu rătăceşte cu sobra
Fantomă ce fuge de ştanţe.
Rătăcind prietenul meu în inima prietenului meu,
Ca-n moara uitării, măcinând limbi de privighetori.
Şi fată lampa de far în nisip pe Tezeu.
Din cruce încep să cadă scrisori…
Cumva
Cumva
securea
va rugini…
copacii din ochi
vor creşte anapoda
în căutarea soarelui
şi tu vei fi orb
şi mut
şi-i vei da flăcărilor
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
odată
copiii s-au rătăcit;
i-am plâns într-un lac de munte…
eram orb
şi mut
când s-au întors.
Aproape joc
speriate
lingându-ne rănile
pline de nimic uneori
dădeam drumul bumerangului
şi aşteptam
cu gâturile goale
întinse
păsările migratoare
ne aruncam zilele
ca pe nişte cai morţi
dulci amanţi ai văgăunilor
lingându-vă rănile
pline de nimic uneori
aruncam şi aşteptam
păsări ca nişte dulci zile
şi ne jucam la zaruri
iubirile
cele vom face
la hanul din drum.
şi parcă ne jucam
cu ochii închişi
iubirile
păsări migratoare.
spectacol
un alt ecou
se sfâşie pe degetele mele
ţipătul rămas undeva
între plămâni şi durere
ca un prunc mereu nenăscut
se preface în zâmbet
să trecem numai această mare
numai s-o trecem
şi ne vor mai reuşi câteva zile
mă caută ţipătul prin degete
mortul frumos începe să cânte
şi un alt ecou
se sfâşie între ochi şi durere
ca un copil regăsit…
Hold-up
profanare
cântec năuc scăpat în biserică
hold-up în magazinul de flori
a fost ucisă o singură garoafă
destinată unui mort important
şi-un câine vagabond
nimerit din greşeală
sub roţile maşinii bandiţilor
şi eu
acelaşi eu
agăţat în fumul de sulf
cu graţia vântului din deşert.
Ex
Rupt din glob
copt
pâine-lacrimă
lovit de securea
prietenilor
neterminate iubiri
(corul antic
bârfea globul)
traiect…
ceaţă.
Gânduri
Gânduri în care
ne ţineai la soare
ca pe nişte rufe ude
ca pe nişte copii
concepuţi în lungi nopţi de groază
ce-şi răzbună existenţa
rănindu-se-n cioburile
unei fantome
înviată
nu se ştie cum…
nu se ştie unde…
Dorinţă
aş vrea
să beau
un
somn.
năluca
nălucă
destrămată
de o lanternă
nălucă
iubită
care pleacă.
Invocare sau lupta cu zilele
(după un capriciu de Goya)
Gropi de var
din care ieşi cântând,
şopârlă verde,
fără coadă,
trecătoare prin geometria oraşului.
şacal sclifosit
(aristocrat flămând)
mai pune mâna pe acest club,
pe acest plug,
pe acest rug
şi hai să trăim,
să ciocnim şi să bem.
dragostea ne-aşteaptă la uşă
(treaba ei).
de-aici e alt cântec,
descântec,
pântec.
războiul gropilor de var
începe.
Foame
Vietatea mânca lumină
cuvinte nu sorbea
pietre nu zdrobea
oameni nu-mpuşca
se născuse nu doar ea
trăise nu numai ea
într-o noapte
nu
farfurii de raze
nu
ochii tăi rătăcind
în oglindă
nu
muriseră
da.
Diligenţa
Diligenţa căzu
în prăpastie
împinsă de-o puternică decepţie
în dragoste.
Nu s-a descoperit
dacă fantomele din ea
au avut de suferit
prea mult.
Scuzabilă e doar acea
pasăre de pradă care
cunoscând mai în amănunt
povestea
îşi dădu pe faţă atracţia
pentru melodramă
curăţind complet
locul.
Trei generaţii mai târziu,
pe acelaşi drum periculos,
o decepţie în dragoste
fu împinsă în prăpastia
unei păsări prădalnice
de un automobil
care mergea cu săpun.
De unde se vede că
fantomele n-au păţit nimic
şi răzbunarea poate funcţiona
până şi cu săpun.
Am încălecat pe şa
şi v-am spus şi eu
aşa.
Orbul
Orbul îşi pipăia creierii
selectându-şi amintirile
îşi secţiona camera obscură
cu un ferăstrău nou,
lucitor,
expunând-o ca pe o mireasă dezbrăcată
la un colţ de stradă :
acesta am fost
înainte să fiu
scumpii mei
eventualii mei cumpărători
fraierii mei cumpărători…
Eros
Ura !
strigă învinsul
voi zbura
în clonţul corbilor
spre locurile
cărora
neputându-le atinge
le dai nume de femei…
Liniştite strângeri de mâini
Primăvară de gând
Striga-m-ar primăvara
să ies cu frunze uscate pe cap
striga-m-ar cu sete,
cu obligatoriul verde
striga-m-ar cu dezbrăcarea
cu ploaia
cu cireşul, cu vrabia
din miez de lemn
striga-m-ar Ioana
icoana
şi Ana
Ana
striga-m-ar
a blestem.
Filtrare
Furie de sticlete
sorbind amurgul printre gratii
cu ghearele uitate în ou;
infinit filtrat prin pene,
penele căzând ca nişte mănuşi
aruncate nimănui
(se poate muri,
se poate,
în o mie de feluri)
în mijlocul pădurii
sorbind amurgul
printre gratii…
Amintiri
Ferestrele au început
să dea
muguri
şi mugurii au ferestre
să nu uitaţi
acest mic
amănunt
Căutarea himerei
Îmi trec prin sălcii
gânduri de moarte
gânduri de noapte
gânduri de şoapte
himerei tale-i caut
trup
cu ochii deschişi
a moarte
a noapte
a şoapte
muzică rea
ce mă vrea
nu mă salvaţi
prieteni
se-apropie…
noi
Noi,
două lucruri
atinse
sub care verbele
se-nghesuie
tăcute.
Noi doi,
pietre sub ninsoare,
calde şi mute.
Noi doi
călătorind spre capătul
pământului…
Nelămurită tristeţe
Ce mult te-am căutat !
tot felul de zei
mişunau prin casă
uşuratici, serioşi,
mai mult frumoşi
rămânea mereu în urma lor
ceva de aşezat
larvele lor flămânde
ca nişte soldaţi
îmi devorau iluziile
crezând că-s frunze
după un timp
i-am acceptat
tot sperând că ai să vii
ca o toamnă peste mare
şi nici nu ştii
n-ai de unde să ştii
ce mult te-am aşteptat !
______________________